VIATA.MyForum.ro

ALMI · Administrator Data inscrierii: 28/Sep/2007 Mesaje: 588

Chiar daca as vorbi in limbi omenesti si ingeresti, si N ASI AVEA DRAGOSTE, sint o arama SUNATOARE sau un chimval rasunator.

Si chiar daca A SI AVEA DARUL PROROCIREI SI AS CUNOASTE TOATE TAINELE, SI TOATA STIINTA, SI CHIAR DACA AS AVEA TOATA CREDINTA INCAT SA MUT MUNTI SI MUNTII , SI N ASI AVEA DRAGOSTE , NU SUNT NIMIC.

Si chiar daca mi asi imparti toata averea pentru hrana saracilor, chiar daca mi asi da trupul sa fie ars, si NU AS AVEA DRAGOSTE , NU MI FOLOSESTE LA NIMIC.
Dragostea este indelung rabdatoare,
este PLINA DE BUNATATE,
dragostea nu este invidioasa,
DRAGOSTEA NU SE LAUDA,
NU SE UMFLA DE MANDRIE,
NU SE POARTA NECUVIINCIOS,
NU CAUTA FOLOSUL SAU,
NU SE APRINDE DE MANIE,
NU SE GANDESTE LA RAU,
nu se bucura de nelegiuri,
ci se bucura de adevar,
sufera toate,
CREDE TOATE ,
NADAJDUJESTE TOATE,
RABDA TOATE,

DRAGOSTEA NU PIERE NICIODATA .PROROCILE SE VOR SFARSI, limbile vor inceta , CUNOSTINTA VA AVEA SFARSIT'

1 Corinteni 13 : 1 – 8

_________________
IUBESTE FRUMOSUL, ADMIRA GENIUL
DAR NU TE PLECA DECAT ADEVARULUI...

'E atata rutina pe lume si atat de putin adevar ... Dar pentru adevarul asta putin si rar, pentru acest miracol merita sa traiesti'.

ALMI · Administrator Data inscrierii: 28/Sep/2007 Mesaje: 588

“Pune credinta in lucrurile mici pe care le faci, pentru ca in ele sta puterea ta. Sa fii nedorit, neiubit, neingrijit, uitat de toata lumea cred ca e o foame mai mare, o saracie mai mare decat a celora care nu au ce sa manance. Sa nu credeti ca dragostea, pentru a fi adevarata, trebuie sa fie extraordinara. Lucrul de care avem nevoie e sa iubim fara ca asta sa ne oboseasca. Nu asteptati lideri. Faceti ce e de facut singuri, fiecare in parte. Chiar si cei bogati sunt infometati de dragoste, de ingrijire, de dor, de a avea pe cineva care sa fie doar al lor. De fiecare data cand zambesti cuiva, este un gest de dragoste, un dar catre acea persoana, un fapt frumos. Dumnezeu nu-ti cere sa reusesti, El vrea doar sa incerci din tot sufletul. Lucrurile bune sunt zalele care formeaza lantul iubirii...”elenastancu26
_________________
IUBESTE FRUMOSUL, ADMIRA GENIUL
DAR NU TE PLECA DECAT ADEVARULUI...

'E atata rutina pe lume si atat de putin adevar ... Dar pentru adevarul asta putin si rar, pentru acest miracol merita sa traiesti'.

ALMI · Administrator Data inscrierii: 28/Sep/2007 Mesaje: 588

O poveste superba ce-ti arata atitudinea dragostei.

Se spune ca a existat odata un arbore batran si maiestuos, cu ramurile intinse spre cer. Cand inflorea, fluturi de toate formele si culorile veneau de pretutindeni si dansau in jurul lui. Cand facea fructe, pasari din tari indepartate veneau sa guste din ele. Ramurile sale aratau ca niste brate vanjoase. Era minunat.

Un baietel obisnuia sa vina si sa se joace sub el in fiecare zi, iar copacul s-a obisnuit cu el si a inceput sa-l iubeasca.
(Ceea ce este mare si batran se poate indragosti de ceea ce este mic si tanar, cu conditia sa nu fie atasat de ideea ca el este mare, iar celalalt mic.)

Copacul nu avea aceasta idee, asa ca s-a indragostit de baiat. (Ego-ul incearca intotdeauna sa iubeasca ceea ce este mai mare decat el. Pentru adevarata iubire, nimic nu este insa mare sau mic. Ea ii imbratiseaza pe toti cei de care se apropie).

Asadar, copacul s-a indragostit de baietelul care venea in fiecare zi sa se joace sub el. Ramurile sale erau deosebit de inalte, dar el si le apleca, pentru ca baiatul sa le poata atinge pentru a-i mangaia florile si pentru a-i culege fructele. (Iubirea este intotdeauna gata sa se incline; ego-ul, niciodata. Daca incerci sa te apropii de un ego, acesta se va inalta si mai mult, devenind atat de rigid incat sa nu-l poti atinge. Ceea ce poate fi atins este considerat a fi mic. Ceea ce nu poate fi atins, cel care sta pe tronul puterii, este considerat a fi mare.)

Asadar, ori de cate ori venea copilul, arborele isi pleca ramurile. Cand micutul ii mangaia florile, batranul copac se simtea cuprins de un val incredibil de fericire. (Iubirea este intotdeauna fericita atunci cand poate darui ceva; ego-ul nu este fericit decat atunci cand poate lua ceva de la altcineva).

Baiatul a crescut. Uneori, dormea in poala copacului, alteori ii manca fructele, sau purta o coroana impletita din florile sale. Se simtea atunci de parca ar fi fost regele junglei. (Florile iubirii te fac intotdeauna sa te simti ca un rege, in timp ce ghimpii ego-ului te fac sa te simti mizerabil).

Vazand cum baiatul poarta o cununa din florile sale, dansand cu ea, copacul se simtea fericit. Il aproba cu ramurile sale; canta in bataia vantului.

Baiatul a crescut si mai mult. A inceput sa se catere in copac, leganandu-se pe ramurile sale. Ori de cate ori se odihnea pe ele, copacul se simtea fericit. (Iubirea este intotdeauna fericita atunci cand altcineva se poate sprijini de ea; ego-ul nu este fericit decat atunci cand altcineva il reconforteaza).

Timpul a trecut, iar baiatul a inceput sa fie apasat de alte indatoriri. Avea ambitiile lui. Trebuia sa isi treaca examenele, sa isi faca prieteni. De aceea, a inceput sa vina din ce in ce mai rar pe la copac. Acesta il astepta insa cu o nerabdare din ce in ce mai mare, strigandu-i din adancurile sufletului sau: „Vino, vino. Te astept”. (Iubirea isi asteapta intotdeauna obiectul afectiunii sale. Ea nu este altceva decat o continua asteptare).

Cand baiatul nu venea, copacul se simtea trist. Singura tristete pe care o simte iubirea este aceea de a nu se putea impartasi cu altcineva, de a nu se putea darui. Atunci cand se poate darui in totalitate, iubirea este fericita.

Baiatul a crescut si mai mult, iar zilele in care trecea pe la copac au realizat din ce in ce mai rare. Toti cei care cresc in lumea ambitiilor isi gasesc din ce in ce mai putin timp pentru iubire. Baiatul a ajuns ambitios si prins in afacerile sale lumesti. „Ce copac? De ce ar trebui sa-l vizitez?”

Intr-o zi, pe cand trecea prin apropiere, copacul i-a strigat: „Asculta! Te astept in fiecare zi, dar tu nu mai vii pe la mine”.
Baiatul i-a raspuns: „Ce poti sa-mi oferi, ca sa trec sa te vad? Eu imi vor bani”. (Ego-ul este intotdeauna motivat.) „Ce poti sa-mi dărui pentru ca sa vin la tine? As putea veni, dar numai daca ai ceva de oferit. Altminteri, nu vad de ce as face-o”. (Ego-ul are intotdeauna un scop. Iubirea nu are nici un scop. Ea reprezinta propria sa rasplata). Uimit, copacul i-a spus baiatului: „Nu vei mai veni decat daca iti voi oferi ceva? Iti ofer tot ceea ce am”. (Iubirea nu tine niciodata nimic pentru ea. Ego-ul o face, dar iubirea se daruieste neconditionat). „Din pacate, nu am bani. Aceasta este o inventie a oamenilor. Noi, copacii, nu avem bani. In schimb, suntem fericiti. Crengile noastre se umplu de flori, apoi de fructe. Umbra noastra ii racoreste pe cei incalziti. Cand bate vantul, dansam si cantam. Desi nu avem bani, pasarelele se cuibaresc pe ramurile noastre si ciripesc vesele. Daca ne-am implica si noi in afaceri financiare, am ajunge la fel de inraiti si de nefericiti ca voi, oamenii, care sunteti nevoiti sa stati prin temple si sa ascultati predici despre iubire si despre pace. Noi nu avem nevoie de predici, caci traim tot timpul aceste stari. Nu, noi nu avem nevoie de bani”.

Baiatul i-a spus: „Atunci, de ce sa vin la tine? Nu am de gand sa merg decat acolo unde pot obtine bani. Am nevoie de bani”. (Ego-ul cere intotdeauna bani, caci banii inseamna putere, iar aceasta este cea mai mare nevoie a sa). Copacul s-a gandit mult, dupa care a spus: „Atunci, culege-mi fructele si vinde-le. In felul acesta, vei obtine bani”. Baiatul s-a luminat numaidecât la fata. S-a urcat in copac si a cules toate fructele copacului, chiar si pe cele necoapte. In graba sa, i-a rupt crengile si i-a scuturat frunzele, dar copacul s-a simtit din nou fericit. (Iubirea se bucura chiar si atunci cand este lovita. Ego-ul nu este cu adevarat fericit nici macar atunci cand obtine ceva. El nu poate simti decat nefericire). Baiatul nu si-a dat nici macar osteneala sa-i multumeasca arborelui, dar acestuia nu-i pasa. Adevarata sa multumire s-a produs atunci cand acesta a acceptat oferta sa de a-i culege fructele, pentru a obtine bani in schimbul lor.

Baiatul nu s-a mai intors multa vreme. Acum avea bani si era foarte ocupat sa obtina cu ajutorul lor inca si mai multi bani. A uitat cu totul de copac, si astfel au trecut anii. Copacul era trist. Tanjea dupa intoarcerea baiatului, intreaga sa fiinta era in agonie. Dupa multi ani, baiatul, transformat intre timp adult, s-a intors la copac. Acesta i-a spus: „Vino la mine. Vino si imbratiseaza-ma”. Barbatul i-a raspuns: „Termina cu prostiile. Faceam întocmai lucruri pe vremea cand eram un copil fara minte”. (Ego-ul considera iubirea un lucru prostesc, o fantezie copilareasca). Copacul a insistat: „Vino, mangaie-mi crengile. Danseaza cu mine”. Barbatul i-a raspuns: „Termina cu flecareala asta stupida! Acum doresc sa-mi construiesc o casa. Imi poti oferi o casa?” Copacul a exclamat: „O casa? Bine, dar eu traiesc fara sa stau intr-o casa”. Singurii care traiesc in case sunt oamenii. Toate celelalte creaturi traiesc liber, in natura. Cat despre oameni, cu cat casa in care traiesc este mai mare, cu atat mai mici par in interiorul ei. „Noi nu traim in case, dar uite ce iti propun: imi poti taia crengile, pentru a-ti construi o casa cu ajutorul lor”. Fara sa mai piarda timpul, barbatul a luat un topor si i-a taiat crengile copacului. Din acesta a ramas acum doar trunchiul, dar el era foarte fericit. Iubirea este fericita chiar si atunci cand ii sunt taiate membrele de catre cel iubit. (Iubirea nu stie decat sa daruiasca. Ea este intotdeauna pregatita sa se prezintă in intregime). Barbatul a plecat, fara sa-si mai dea osteneala sa arunce in urma macar o privire. Si-a construit casa visata, iar anii au trecut din nou.

Copacul, devenit acum un simplu trunchi fara crengi, a continuat sa-l astepte. Ar fi vrut sa il strige, dar nu mai avea ramuri si frunze care sa poata canta in bataia vantului. Vanturile continuau sa bata, dar el nu mai putea scoate nici un sunet. Cu un efort suprem, sufletul sau a reusit sa rosteasca o ultima chemare: „Vino, vino, iubitul meu”. Momentul a trecut, iar barbatul a imbatranit. Odata, se afla prin apropiere, asa ca a venit si s-a asezat sub copac. Acesta l-a intrebat: „Ce mai pot face pentru tine? Ai venit dupa foarte, foarte mult timp”. Batranul i-a raspuns: „Ce poti face pentru mine? As vrea sa ajung intr-o tara indepartata, sa castig si mai multi bani. Pentru asta, am nevoie de o barca”. Fericit, copacul i-a spus: „Taie-mi trunchiul si fa-ti o barca din el. As fi extrem de fericit sa devin barca ta si sa te ajut sa mergi astfel in tara aceea indepartata, pentru a castiga mai multi bani. Dar, te rog, ai grija de tine si intoarce-te cat mai repede. Voi astepta de-a pururi intoarcerea ta”. Omul a adus un ferastrau, a taiat corpul copacului, si-a facut o barca din el si a plecat.

Acum, din copac nu a mai ramas decat radacina, dar el a continuat sa astepte cu rabdare intoarcerea celui iubit. A asteptat mereu si mereu, constient insa ca nu mai avea nimic de oferit. Poate ca barbatul nu se va mai intoarce niciodata. (Egoul nu se duce decat acolo unde are ceva de castigat).

Odata, m-am asezat langa ciot. Acesta mi-a soptit: „Am un prieten care a plecat departe si nu s-a mai intors. Ma tem sa nu se fi inecat, sau sa nu se fi ratacit. Poate ca s-a pierdut in tara aceea indepartata. Poate ca nici macar nu mai este in viata. O, cat mi-as dori sa aflu vesti de la el! Ma apropii de sfarsitul vietii, asa ca tot ce mi-as mai dori ar fi sa aflu vesti despre el. Atunci as muri linistit. Dar stiu ca nu ar mai veni nici daca mi-ar auzi strigatul, caci nu mai am nimic sa-i ofer, iar el nu intelege decat acest limbaj”.
_________________
IUBESTE FRUMOSUL, ADMIRA GENIUL
DAR NU TE PLECA DECAT ADEVARULUI...

'E atata rutina pe lume si atat de putin adevar ... Dar pentru adevarul asta putin si rar, pentru acest miracol merita sa traiesti'.

ALMI · Administrator Data inscrierii: 28/Sep/2007 Mesaje: 588

Fericirea in doi

Cate cupluri care si-au jurat iubire eterna nu se regasesc astazi intr-o confruntare cu infidelitatea si cortegiul de suferinte pe care aceasta le aduce? Ce ne impinge sa cautam pe altcineva, in afara relatiei? Si care pot fi consecintele "evadarii" noastre?

Intrebari la care doctorul Gerard Leleu ne ofera raspunsuri si, totodata, sfaturi in cartea sa „Cum sa fim fericiti in cuplu - Intre fidelitate si infidelitate”. Sa descoperi ca partenerul ti-a fost infidel inseamna, pentru cei mai multi, una dintre cele mai intense suferinte.

Consecintele sunt adeseori grave, chiar dramatice: boli psihosomatice, depresia sau suicidul, chiar crima pasionala. Salile de asteptare ale doctorilor sunt încărcate de cei cu sufletele ranite, iar ziarele sunt presarate cu actele de violenta ale acestor disperati. In mod traditional, a fi fidel inseamna a nu avea decat un singur partener in domeniile sexual, afectiv si psihic.

Altfel spus, inseamna sa nu faci dragoste decat cu o singura persoana, sa nu iubesti decat un solitar om, sa nu ai schimburi psihologice profunde (sa te destainuiesti, sa te lasi cunoscut) decat cu aceasta persoana. Este oare posibil, este oare de dorit sa intretii un timp indelungat o iubire exclusiva? Nimic nu te mai obliga sa fii fidel, decat sentimentul de iubire si dorinta fata de celalalt. Dar sentimentele trec si dorinta se uzeaza…

Bazele fidelitatii
Vorbim in debutantul rand despre bazele biologice - nstinctul de atasare (nevoia, proprie fiintelor vii, de a fi legate de un altul), pulsiunea de agatare (pe vremuri, maimutele erau inzestrate cu o pulsiune extrem de puternica, cea de agatare - multumita ei, micutii se puteau agata temeinic de blana mamei.

Ea mai exista la toti oamenii, iar la adulti s-a metamorfozat in pulsiune de „atasare”, (o trebuință irezistibila de contact), in fenomenul de intiparire (obiectul de iubire spre care noi ne indreptam este acela care s-a impus prin intermediul simturilor, in aparte vedere si auz, in momentele cruciale ale copilariei, iar mai tarziu, aceasta amprenta s-ar putea dezvolta si in raport cu o alta persoana).

Apoi, vorbim despre bazele fizice - nevoia de securitate si implinire, visul unei mari iubiri, dar si despre cele spirituale - iubirea poate conduce la spiritualitate, iar aceasta din urma inspira fidelitatea.

Diverse modalitati de a fi infidel
Infidelitatea „trupeasca” este usor de definit atunci cand presupune acte ce implica un atingere sexual, dar infidelitatea este mai putin evidenta atunci cand actele tin in egala masura de raportul sexual, cat si de tandretea din iubire: sa-l atingi, sa-l saruti, sa-l strangi.

Chiar si o privire, un anume mod de a vorbi sau a asculta poate constitui infidelitate, in functie de ceea ce ai in minte. Infidelitatea psihica e inca si mai dificil de delimitat. Esti oare infidel atunci cand ii incredintezi unui al treilea chinurile sau secretele tale, pe care perechea ta nu le stie?

Esti oare infidel daca fantasmezi o relatie sexuala sau afectiva cu un tert? La modul absolut, este. Am putea, pana la urma, sa definim infidelitatea prin suferinta pe care un act si o declaratie menite altcuiva i-ar produce-o partenerului.

Putem iubi in acelasi timp doi oameni sau mai multi?
„Sunteti mai degraba de acord sau nu cu ideea ca se poate sa iubesti doua persoane in acelasi timp?”. Aceasta intrebare le-a fost pusa francezilor intr-o ancheta in martie 1998, realizata de revista Psychologie: 41% dintre persoane au raspuns ca „sunt de acord”, iar 56% ca „nu sunt de acord”.

Au fost de acord in majoritate cei cu varste intre 35-49 ani si cei deosebit de tineri. Comentatorul s-a intrebat: „Asistam oare la o noua etapa, aceea a trecerii de la iubirile succesive la o iubire multipla simultana, pe care unii o numesc iubirea in arhipelag?”

Lucrurile nu sunt chiar atat de simple, caci in aceeasi ancheta, 67% dintre francezi sunt de parere ca fidelitatea este „cel mai indispensabil lucru” pentru reusita unei relatii amoroase. Cat despre posibilitatea de a iubi doua persoane in acelasi timp, ea este discutabila.

Sa incerci un sentiment mai mult sau mai putin insotit de dorinta sexuala, chiar o pasiune, pentru o a doua persoana este posibil, dar se incadreaza intr-un emotional facil. Caci este aproximativ imposibil sa iubesti cu adevarat doua fiinte, cu o dorinta egala, cu aceeasi energie, cu acelasi elan al daruirii.

Mai multe raspunsuri si sfaturi pentru o mai buna intelegere a infidelitatii si pentru a face fata incercarii ei gasiti in volumul „Cum sa fim fericiti in cuplu” scris de Gerard Leleu si aparut la editura Trei in 2003."

http://www.csid.ro/lifestyle/fericirea-in-doi-2780524/
_________________
IUBESTE FRUMOSUL, ADMIRA GENIUL
DAR NU TE PLECA DECAT ADEVARULUI...

'E atata rutina pe lume si atat de putin adevar ... Dar pentru adevarul asta putin si rar, pentru acest miracol merita sa traiesti'.